Spre aducere aminte: – Zece ani de la mutarea la veşnicele lăcaşuri a Domnului Prof. Univ. Dr. Liviu Borcea – de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Oradea (15.05.2006)…

on

Spre aducere aminte: – Zece ani de la mutarea la veşnicele lăcaşuri a Domnului Prof. Univ. Dr. Liviu Borcea – de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Oradea (15.05.2006)…

 

Cu mai mulă vreme în urmă am aflat de năprasnica boală ce s-a abătut asupra distinsului nostru profesor de istoria, cultura şi spiritualitatea bizanţului (şi) care veste m-a întristat foarte mult, culminând cu această fulgerătoare trecere a sa la cele veşnice, de la care iată, se împlinesc iată, deja zece ani. În iureşul acestor zile şi în vârtejul acestor vremuri, mi-am adus aminte, pentru câteva momente, de Domnul Borcea a cărui plecare, prematură, o regretăm foarte mult, şi astăzi!…

De ce acest lucru, fiindcă îi regretăm calităţile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilităţile sale foarte competente în disciplina teologică şi, mai ales, istorică pe care ne-a predat-o cu atâta dăruire şi abnegaţie!…

El este şi va rămâne în continuare, în conştiinţa discipolilor, profilul dascălului cu deschidere spre universal, spre consistenţă şi acrivie ştiinţifică predată cu foarte multă acuitate şi exactitate!…

Cu vaste şi avizate cunoştinţe în cele mai diverse discipline istorice şi teologice!…

Domnul profesor ne inspira foarte multă seriozitate, sinceritate şi mult discernământ!…

Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte admirat şi, probabil, şi invidiat!… Domnul Profesor a fost consecvent probităţii sale morale şi ştiinţifice!…

Pentru acest fapt a fost foarte solicitat, fiind implicat în multe acţiuni şi activităţi, în diferite comisii academice şi culturale ale universităţii şi ale oraşului. A fost mult iubit de studenţi, ajutându-i pe foarte mulţi dintre ei prin recomandările şi sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat!…

Metodele şi normele sale de lucru erau cu adevărat ştiinţifice, actuale şi foarte eficiente!…

Mi-aduc aminte, cu vie emoţie, de prestaţia şi admiraţia de care se bucura din partea studenţilor fiindu-i sălile arhipline la cursurile şi la seminariile sale!…

Avea o gândire şi o expunere uneori critică dar întotdeauna coerentă, elevată şi foarte bine ancorată în realitate, şi care de fiecare dată ne influenţa în sens pozitiv!…

Îl mai regretăm, încă şi acum, (şi) pentru faptul că, astăzi, când Biserica şi învăţământul universitar teologic şi românesc se confruntă cu foarte multe probleme sugestiile, aportul şi contribuţia sa ar fi fost de o reală valoare şi importanţă, în continuare, chiar dacă veneau din partea unui laic, dar unul foarte ataşat Bisericii care i-a şi recunoscut şi apreciat calităţile sale prin acordarea celei mai înalte distincţii a Bisericii Ortodoxe Române care este „Crucea Patriarhală” pentru mireni în iunie anul 2001 în cadrul festivităţilor organizate la Universitatea orădeană cu prilejul împlinirii a zece ani de la (re)înfiinţarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă!…

Colaborator apropiat şi sfetnic luminat al multor profesori şi oameni de cultură, îndrumător a multor studenţi şi masteranzi, profesor a atâtor generaţii de studenţi, membru a foarte multe organisme de specialitate din ţară şi de peste hotare, prodecan al facultăţii noastre timp de patru ani, sunt convins că la înmormântarea sa l-au plâns şi l-au regretat cu toţii, fiind conştienţi de marea pierdere ce li s-a pricinuit!…

Dovadă faptul că au şi participat foarte mulţi slujitori ai altarelor (cei mai mulţi dintre ei foşti studenţi), în funte cu Părintele Decan de atunci Nucu Dumitraşcu, cu regretatul Părinte Profesor Dr. Constantin Voicu şi mai ales cu P.S. Dr. Petroniu Florea Sălăjanul – pe atunci Arhiereu Vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului, mulţi colegi, profesori, cunoscuţi şi mulţi studenţi!…

Mi-aduc aminte cum l-am avut, odată, invitat la o emisiune radiofonică, la Radio Son Vest Oradea – în cadrul căreia ne-a vorbit despre „Icoana bizantină” şi cum, în a doua parte a emisiunii consacrate dialogului cu ascultătorii am primit foarte multe telefoane toate la adresa lui care conţineau întrebări foarte interesante şi asta din cauza discursului său care a fost foarte interesant şi plin de informaţii!…

De asemenea, rememorez conferinţa organizată de către ASCOR – Filiala Oradea din data de 21 Mai anul 2001 – la care Aula Magna a Universităţii Oradea a fost arhiplină, întâlnire care a durat nu mai puţin de trei ore, tema conferinţei fiind „Icoana bizantină şi spiritualitatea bizantină în conştiinţa contemporană” dar, la partea de dialog studenţii de la diferite facultăţi, l-au antrenat în diferite teme şi probleme ale Bisericii, el răspunzăndu-le, cu multă competenţă şi amabilitate, fiecăruia!…

L-am mai avut invitat şi cu ocazia realizării altor activităţi similare cum ar fi câteva lansări de carte şi al toate a participat cu toată dragostea, serozitatea şi competenţa!…

Ne amintim, şi astăzi, de comentariile foarte bine venite pe care le făcea pe marginea discursului susţinut la catedră!…

Aflam foarte multe noutăţi şi detalii, inclusiv la cursurile sale de master!…

Am apreciat foarte mult la domnia sa felul său firesc dar în acelaşi timp decent de a fi şi de a se comporta, spiritul său puţin ironic şi umoristic, câteodată, dar întotdeauna de o foarte bună calitate, atmosfera plăcută şi ambianţa agreabilă pe care o ştia crea în orice împrejurare şi la orice oră, spiritul său de colegialitate şi de prietenie de înaltă ţinută, încrederea pe care ţi-o ştia acorda, amabilitatea cu care îl întâlneai de fiecare dată!…

Mă întreb ce ar zice şi cum ar analiza Domnul Profesor Liviu Borcea mersul şi evoluţia Bisericii, astăzi, când iată, se confruntă cu o mulţime de probleme şi de crize, tot mai acute, pe zi ce trece, multe dintre ele generate din interiorul şi în interiorul acesteia!…

Luciditatea şi dreapta lui socoteală (chiar dacă era cea a unui laic), ar fi fost de mare folos (şi) acum dar, am convingerea că felul său de a fi şi, mai ales, de a vedea lucrurile s-a transmis multora dintre studenţii şi colegii săi avându-l, astfel, între noi şi, îndeosebi, întru noi pentru care fapt mă rog ca Dumnezeu să-i răsplătească toată osteneala şi dăruirea de care a fost în stare şi sunt convins că nu va fi repede uitat, deşi, de multe ori suferim de această maladie – a nerecunoştinţei, fiindcă aportul său a fost foarte consistent, făcându-se, adeseori referire la el aşa încât Domnul Profesor Liviu Borcea este în continuare, ca un far care, încă, mai luminează şi va lumina foarte mult timp de acum încolo deşi, probabil, sunt şi dintr-aceia care ar dori să-l stingă!…

 

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!

 

Veşnică să-i fie pomenirea! Amin!

 

Cu aleasă preţuire şi deosebită recunoştinţă,

Dr. Stelian Gomboş

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s