Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina…

Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina…

 

Tropar: Pe cel născut în Silivria şi ocrotitorul Eghinei, pe acela ce s-a arătat în vremurile din urmă prieten adevărat al virtuţii, pe Sfântul Ierarh Nectarie să-l cinstim cei credincioşi ca pe un Dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, că izvorăşte bogate vindecări celor ce cu evlavie strigă: Slavă lui Hristos, Celui Ce te-a proslăvit! Slavă Celui Ce minunat te-a arătat! Slavă Celui Ce prin tine lucrează tuturor tămăduiri!…

 

Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinţi canonizaţi de Biserica Ortodoxă a Greciei în acest secol, s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul mării Marmara. Părinţii săi au fost oameni săraci, dar foarte evlavioşi.

Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiazăteologia şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Aici, sufletul său începe să-L descopere pe Iisus Hristos prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.

La vârsta de douăzeci de ani, povăţuit de Duhul Sfânt, tânărul Anastasie se stabileşte în insula Hios, unde predă religia la o şcoală. Apoi, fiind chemat de Iisus Hristos, intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie numită „Noua Mânăstire” (Nea Moni), primind tunderea în monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele deLazăr. După câteva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit Diacon de către Mitropolitul de Hios, Grigorie, ocazie cu care primeşte numele Nectarie, pe care avea să-l poarte toată viaţa.

Următorii trei ani, ierodiaconul Nectarie îi petrece la Atena cu scopul de a-şi completa studiile preuniversitare. În toamna anului 1881, se întoarce la mănăstire după ce absolvă liceul cu calificative excepţionale.

În anul 1882, Părintele Nectarie îşi va începe studiile la Facultatea de Teologie din Atena, după ce, între timp, la recomandarea lui Ioan Horemis, prietenul său, va fi intrat în legătură cu Patriarhul de Alexandria, Sofronie, şi va fi acceptat de către acesta în cadrul Patriarhiei.

După ce-şi termină studiile teologice, în anul 1886, Părintele Nectarie se întoarce la Alexandria, unde este hirotonit Preot, iar după câteva luni este ridicat la treapta de arhimandrit şi trimis la Cairo, în calitate de Consilier Patriarhal. La 15 ianuarie 1889, Patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia Superioară. Mai mulţi ani, evlaviosul Mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru oraşul Cairo şi predicator la biserica Sfântul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă răbdare, smerenie şi blândeţe. De aceea, era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi.

Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine, a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu o altă armă, tot aşa de periculoasă, adică cu invidia celorlalţi ierarhi şi slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, aceştia vorbindu-l de rău către patriarh, cum că doreşte să-i ia locul. Acest lucru a făcut ca, la 3 mai 1890, în urma unei ordonanţe date de patriarhul Sofronie, să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla, permiţându-i-se să slujească mai departe în biserica Sfântul Ier. Nicolae. După mai puţin de două luni însă, la 11 iunie 1890, Părintele Nectarie primeşte de la Patriarh o scrisoare prin care i se cere să părăsească Egiptul. Cerându-şi iertare de la toţi, cu toate că nu greşise nimănui cu nimic, dovedind o adâncă smerenie, sfântul se supuse, dând slavă lui Dumnezeu, căci şi cu dânsul s-a împlinit cuvântul lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, Care zice: „Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărâ şi vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea” (Matei 5,11). S-a retras la Atena, în luna august a anului 1890, sărac, defăimat de ai săi şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunile Maicii Domnului.

Aici a fost câţiva ani predicator, Profesor şi Director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894, reuşind să formeze duhovniceşte mulţi tineri iubitori de Iisus Hristos, pe care îi hrănea din cuvintele Sfintei Evanghelii şi cu scrierile Sfinţilor Părinţi. Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.

În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast şi un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creştea duhovniceşte pe cei din jurul său şi avea întotdeauna pace si bucurie în Iisus Hristos, nebăgând în seamă defăimarea şi osândirea celor din jurul său.

Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904 – 1907, cu ajutorul multor credincioşi si ucenici, o frumoasă mănăstire de călugăriţe, în insula Eghina, din apropierea Atenei, rânduind aici viaţă desăvârşită de obşte, după tradiţia Sfinţilor Părinţi. Apoi se retrage definitiv în această mănăstire şi duce o viaţă înaltă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii şi pentru toţi care veneau şi îi cereau binecuvântare, rugăciune şi cuvânt de folos sufletesc. Aici l-a avut ucenic şi pe Sfântul cuvios Sava cel Nou (1862 – 1948), mare ascet al secolului XX, care a pustnicit o vreme in pustiul Hozeva, Palestina. După adormirea Sfântului Nectarie, s-a retras în insula Kalymnos, unde a şi adormit întru Domnul.

Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mânăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după primul Război Mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mânăstirea sa să împartă la cei lipsiţi, orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.

Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului Nectarie, a venit ploaie din belșug şi au rodit ţarinile, încât toţi s-au îndestulat de hrană. De aceea, toţi – mireni şi călugări, săraci şi bogaţi – cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe un păstor şi vas ales al Duhului Sfânt şi urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toţi, căci putea toate prin Iisus Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit și blând şi nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mânăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toţi se foloseau de tăcerea şi smerenia lui. Pe lângă multele sale ocupaţii duhovniceşti, Sfântul Nectarie a scris şi a redactat mai multe scrieri teologice de morală şi de istorie a Bisericii, intrând astfel în tradiţia Sfinţilor Părinţi din patria sa, împotriva influenţelor occidentale care asaltau ţările ortodoxe.

Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, căutând să-l biruiască. Astfel, numeroşi slujitori şi ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile.

Trăind ca un înger în trup şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Iisus Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui. Din această cauză, diavolul, nerăbdând nevoinţa lui, până la sfârşitul vieţii sale a ridicat împotriva Sfântului multe calomnii şi vorbe rele din partea multor clerici şi ierarhi greci, care, din cauza invidiei, îl cleveteau şi îl acuzau, atât pe el, cât şi mânăstirea lui. Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate, în numele lui Iisus Hristos, Care locuia în inima sa.

Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Iisus Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. El răbda cu tărie toată boala şi ispita, aşteptând cu bucurie ceasul ieşirii sale din această viaţa.

După aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Iisus Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieţi, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata Sfinţilor lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinţă la ajutorul lui.

Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie, devenind astfel cel mai venerat Sfânt din această binecuvântată ţară ortodoxă. Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mânăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia.

Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!…

(Cf. http://www.manastirearaduvoda.ro/sfantul-nectarie-taumaturgul/acatistul-sfantului-nectarie – 07.11.2016).

 

Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie

 

Tropar: Întru cuvioşie ai vieţuit, ca un înţelept ierarh, proslăvind pe Domnul cu viaţa ta cea plină de virtuţi, Sfinte Nectarie Cuvioase; pentru aceasta, proslăvindu-te cu puterea Mângâietorului, demonii goneşti şi pe cei bolnavi îi tămăduieşti, care vin cu credinţă la dumnezeieştile tale moaşte…

 

Condac: Pe steaua cea nou răsărită a Ortodoxiei şi cetatea cea nou zidită a Bisericii să-l lăudăm întru veselia inimii, că proslăvit fiind prin lucrarea Duhului izvorăşte harul nestricăcios al tămăduirilor celor ce strigă: Bucură-te, Sfinte Părinte Nectarie.

 

După obişnuitele rugăciuni începătoare rostim următoarele:

 

Condac 1:

Veniți, ucenicilor ai lui Hristos, care însetați după împărăția cea cerească, să îi aducem laude iubitorului nostru ocro­titor, Sfântul Ierarh Nectarie. Și, mulțumindu-i pentru nemăsurata sa dragoste față de noi, să-i cântăm într-un glas: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

 

Icos 1:

Om purtător al bucuriilor celor cerești, te-ai arătat în lume Nectarie, arhiereule al lui Hristos, în viață neprihănită petrecând, drept, cuvios și de Dumnezeu insuflat, întru toate dăruit; pentru aceasta și de la noi auzi unele ca acestea:

Bucură-te, cel prin care se înalță cei credincioși;

Bucură-te, cel prin care sunt risipiți cei dușmănoși;

Bucură-te, vas aurit al înțelepciunii;

Bucură-te, cel prin care se învinge răutatea lumii;

Bucură-te, locaș al sfințeniei și al lucrării cerești;

Bucură-te, carte dumnezeiască a noii cetăți îngerești;

Bucură-te, cel care cu adevărat Sfânt te-ai arătat;

Bucură-te, cel care de cele materiale te-ai lepădat;

Bucură-te, a credinței răsplată strălucitoare;

Bucură-te, mijlocitor cucernic al harului;

Bucură-te, cel prin care Biserica se slăvește;

Bucură-te, cel prin care insula Eghina se veselește;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

 

Condac 2:

Înțelepciune având, încă din tinerețe, de raza cea dumnezeiască sufletul ți-a fost luminat și strălucirii poruncilor celor sfinte ai urmat, Sfinte Ierarhe Nectarie. De aceea, în virtuți înaintând, de mic copil ai cântat lui Hristos: Aliluia!

 

Icos 2:

Mergând în orașul Sfântului Constantin, ai avut frica de Dumnezeu ca îndrumător și cercetarea celor sfinte ca apă­rător. De aceea, hrănindu-te din înțelepciunea cea dumnezeiască, pe cei pe care cu cuvântul tău i-ai umplut de bucurie sfântă îi auzi cântând unele ca acestea:

Bucură-te, viță a veșniciei;

Bucură-te, nectar al ambroziei;

Bucură-te, că de Mântuitorul ne-ai fost trimis vindecător luminat;

Bucură-te, că părinților celor din vechime ai urmat;

Bucură-te, piatra cea nouă a zidirii cugetătoare;

Bucură-te, cunună nou împletită, a Bisericii dreptmăritoare;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat ca un trandafir proaspăt înflorit;

Bucură-te, cel ce de Dumnezeu ai fost dăruit;

Bucură-te, steaua cea nouă a credinței poporului;

Bucură-te, cel ce strălucești în slava Creatorului;

Bucură-te, bunule chivernisitor al poruncilor cerești;

Bucură-te, chip al slăvitelor virtuți îngerești;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

 

 

 

Condac 3:

Slăvita înțelepciune ai căutat-o și ți-ai dorit-o din tinerețile tale, și pe Hristos L-ai rugat cu lacrimi fierbinți ca să te împodobească cu înalta ei frumusețe. Pentru aceea, Sfinte Nectarie, cu credință și plecăciune cânți către Domnul: Aliluia!

 

Icos 3:

S-a bucurat sufletul tău, ca oarecând al marilor Părinți Vasile și Grigorie, mergând la Atena să dobândești învățătura cea folositoare. Pentru aceea, cu bucurie îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, fiu al luminii celei cerești;

Bucură-te, vlăstar al evlaviei celei îngerești;

Bucură-te, cel ce ai fugit de amăgirile cele lumești;

Bucură-te, că cele îndumnezeitoare n-ai încetat să dorești;

Bucură-te, minte purtătoare de Dumnezeu, plină de înțelesuri dumnezeiești;

Bucură-te, cărbune al Sfântului Duh, foc aprins al cugetării creștine;

Bucură-te, cel ce viață fără de pată ai trăit;

Bucură-te, cel ce înșelăciunea lui Veliar ai zdrobit;

Bucură-te, cel ce iubirii lui Hristos ți-ai deschis ușa sufletului;

Bucură-te, cel în care a înflorit săvârșirea binelui;

Bucură-te, sprijinul cel tare al celor credincioși;

Bucură-te, săgeată de mult plâns pentru cei dușmănoși;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

 

Condac 4:

Având în tine râvna cea dumnezeiască a Cuvioșilor Părinți, fără încetare ți-ai dorit viața cea îngerească. De aceea, în Hios, cu bucurie ai intrat în îngerescul cin monahal și pe vrăjmașul l-ai lăsat păgubit, cântând Domnului neîncetat: Aliluia!

 

Icos 4:

Auzit-a Arhiereul Cel dintru înălțime rugăciunea ta, strigat-ai către Dânsul din toată inima ta. De aceea, degrabă a liniștit apele mării și furtuna a potolit. Văzând acestea, cei ce au fost salvați prin rugăciunile tale, cu mulțumire și credință îți cântă unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce de la Dumnezeu ne-ai fost trimis vindecător;

Bucură-te, izvor nesecat al minunilor;

Bucură-te, astrul cel nou al Bisericii, prealuminat;

Bucură-te, că în ceata Sfinților ai intrat;

Bucură-te, vas neprețuit al darurilor cerești;

Bucură-te, grădină înflorită a fericitelor virtuți îngerești;

Bucură-te, cel ce furtuna mării o liniștești;

Bucură-te, că strigătul hulitorilor îl potolești;

Bucură-te, noule ales al lui Hristos;

Bucură-te, al virtuților grădinar cuvios;

Bucură-te, iubitorule de viață duhovnicească;

Bucură-te, cel ce ai fost răsplătit cu bucuria cerească;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

 

Condac 5:

Sfânt Ierarh te-ai arătat, în aceste vremuri de pe urmă, vrednic de cinstire ca oarecând sfinții cei de demult. Căci în același chip ca și ei viața ți-ai petrecut și slăvite minuni ai săvârșit, izbăvindu-i din toate necazurile pe cei care cântă: Aliluia!

 

Icos 5:

Arhiereu înțelept, ales de Dumnezeu te-ai arătat cu adevărat în țara Egiptului, păstor luminat al Pentapolisului, aler­gând, ca oarecând marele Pavel, spre viața în Hristos. De aceea, și cei credincioși, cunoscând virtuțile tale, cu glas de bucurie cântă unele ca acestea:

Bucură-te, a cetății mărire;

Bucură-te, a evlaviei fire;

Bucură-te, cel asemenea cuvioșilor pustiei;

Bucură-te, podoaba cea nouă a preoției;

Bucură-te, vas al blândeții și tezaur al iubirii;

Bucură-te, dătător al păcii și izvorâtor al milei;

Bucură-te, că Bisericii te-ai arătat strălucitor;

Bucură-te, că celor cuvioși te arăți îndrumător;

Bucură-te, chip al trăirii celei neprihănite;

Bucură-te, candelă a îndumnezeirii primite;

Bucură-te, arhiereu desăvârșit, care celor înalte slujești;

Bucură-te, cuvântător neîntrecut al celor dumnezeiești;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

 

Condac 6:

Văzut-au creștinii din toată Biserica Egiptului că ești un adevărat propovăduitor al Evangheliei. Pentru aceea, mulțimea credincioșilor, ce ascultau cuvântul învățăturii tale, gândeau că au dobândit un nou Părinte Sfânt, care cu putere învață. Și împreună cu tine nu încetau să cânte Domnului: Aliluia!

 

Icos 6:

Strălucit-ai și în pământul elen, asemenea unui nou apostol, luminând inimile credincioșilor cu focul sfintelor învă­țături și cu razele vieții tale, Sfinte Nectarie. Pentru aceasta, luminați fiind și noi de strălucirea ta, îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, luminător al Bisericii Domnului;

Bucură-te, trâmbița cea tare a adevărului;

Bucură-te, cel ce ai avut râvna Apostolilor;

Bucură-te, izvor al harului și al vindecărilor;

Bucură-te, orator îndumnezeit al cuvintelor vieții;

Bucură-te, că pline de har sunt omiliile tale, înțelept al cetății;

Bucură-te, cel ce cureți sufletele de robia patimilor;

Bucură-te, că potolești pornirile cele rele ale inimilor;

Bucură-te, mare învățător al credincioșilor;

Bucură-te, ascet tare, lui Hristos următor;

Bucură-te, că mulți creștini ai îndrumat;

Bucură-te, că sufletele, spre Hristos le-ai îndreptat;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

 

Condac 7:

Mare între Ierarhi și înțelept între învățători, dar și smerit ascet al lui Hristos n-ai încetat a fi, Sfinte Ierarhe Nectarie. De aceea, părinte duhovnicesc al celor ce se pregăteau pentru slujirea preoțească ai fost chemat. Cu ei împreună, te slăvim și cântăm: Aliluia!

 

Icos 7:

Nectar al dreptății și fruct de viață sfântă, căii dumnezeiești ai urmat și norului duhovnicesc, iar pe noi, cei aflați la vremuri de strâmtoare, neîncetat ne-ai izbăvit. Pentru aceasta, sufletele noastre se bucură, când îți cântă ție unele ca acestea:

Bucură-te, cărare a bucuriei;

Bucură-te, adiere a veșniciei;

Bucură-te, cel ce izvorăști apele harului;

Bucură-te, cel ce ai pecetluit gura balaurului;

Bucură-te, primăvara sfințeniei, ce alungi iarna din gând;

Bucură-te, strălucire ce luminezi întunericul cel adânc;

Bucură-te, cel ce încurci gândurile celor păcătoși;

Bucură-te, cel ce bucuri inimile celor credincioși;

Bucură-te, sprijin al dreptmăritorilor;

Bucură-te, nimicitor al ereziilor;

Bucură-te, căderea defăimătorilor;

Bucură-te, vindecător al bolnavilor;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

 

Condac 8:

Străine minuni, Părinte, izvorăsc din mila ta cea mare și îi ridică pe cei aflați în dureri. De aceea, și la sfânta ta mănăstire, fără încetare sosește mulțime de lume, cerând vindecarea și izbăvirea de boli, cântând neîncetat: Aliluia!

 

Icos 8:

Liman izbăvitor, în insula Eghina, este mănăstirea ta, Sfinte. Aici, sufletele monahiilor le-ai condus duhovnicește spre mântuire și le-ai îndreptat cu înțelepciune spre Hristos. Pentru aceasta, neîncetat se vor ruga, către tine zicând:

Bucură-te, a minții sfântă lucrare;

Bucură-te, ocean de răbdare;

Bucură-te, chip viu al smereniei;

Bucură-te, tezaur sfânt al curăției;

Bucură-te, candelă a nevinovăției și chivot al nepătimirii;

Bucură-te, locaș al virtuților și chivot al cumpătării;

Bucură-te, că spre Dumnezeu călăuzești mănăstirea ta;

Bucură-te, că toată puterea și râvna ți-ai pus pentru ea;

Bucură-te, al Eghinei strălucit veghetor;

Bucură-te, că îndată credincioșilor le dai ajutor;

Bucură-te, că pe mulți din primejdii i-ai salvat;

Bucură-te, că pe amăgitorul în prăpastia cea adâncă l-ai aruncat;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

 

Condac 9:

Pline de har sfânt și de bună mireasmă duhovnicească sunt Sfintele tale Moaște. Mirul ce izvorăște din ele bine înmiresmează, nu doar sfânta ta mănăstire, ci și întreaga insulă a Eghinei, sfințindu-i pe aceia care nu încetează a cânta: Aliluia!

 

Icos 9:

Sfintele tale Moaște sunt izvorâtoare de har și de bogate daruri cerești. Mulțime de bolnavi sunt vindecați și cei slăbănogi îndreptați. De aceea și noi, împreună cu dânșii, cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, scăldătoarea vindecărilor;

Bucură-te, dezlegarea suferințelor;

Bucură-te, cel ce degrabă alergi în ajutor;

Bucură-te, că în vis sau în chip tainic te arăți tuturor;

Bucură-te, fântână ce părintească iubire izvorăști;

Bucură-te, liman al bucuriei sufletești;

Bucură-te, că de îngrozitorul cancer pe mulți i-ai vindecat;

Bucură-te, că demonilor rană de mult plâns le-ai dat;

Bucură-te, cel ce trufia înțelepciunii lumești ai îngenunchiat;

Bucură-te, că în chip minunat pe credincioși i-ai ajutat;

Bucură-te, podoaba de mult preț a ierarhilor;

Bucură-te, cel ce luminezi mintea neștiutorilor;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

 

Condac 10:

Ajutor și acoperitor te numesc toți credincioșii care s-au îndulcit de hrana binefacerilor tale. Căci, dintre cei ce te-au chemat cu credință, nici unul nu a rămas nemângâiat prin harul tău. De aceea, toți cu bucurie cântă: Aliluia!

 

Icos 10:

Vestea minunilor tale s-a răspândit pretutindeni, purtătorule de Dumnezeu. Iar tu, și celor de departe degrabă le-ai venit în ajutor, salvându-i de primejdii și de necazuri. De aceea, către tine aleargă zicând:

Bucură-te, că Mare ai fost numit între Părinți;

Bucură-te, că loc de cinste ai între sfinți;

Bucură-te, că la fel cu cei de demult ești lăudat;

Bucură-te, că între Sfinții Părinți ai fost încununat;

Bucură-te, triumf al credinței, zid de apărare al creștinilor;

Bucură-te, izvor al harului, rușinarea necredincioșilor;

Bucură-te, cel ce ne descoperi slava adevărului;

Bucură-te, cel ce amuțești gura păcătoșilor;

Bucură-te, bucuria și puterea credincioșilor;

Bucură-te, sprijinul și întărirea sufletelor noastre;

Bucură-te, cel prin care Hristos se slăvește;

Bucură-te, cel prin care diavolul se stârpește;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

 

Condac 11:

Cântări de mulțumire nenumărate îți înălțăm ție, Sfinte, noi cei ocrotiți sub acoperământul tău. Căci, în toate ne­cazurile noastre, degrabă ai venit să ne alungi tristețea. De aceea, cu ajutorul tău, Îl slăvim pe Hristos cântând: Aliluia!

 

Icos 11:

Ai ars zelul demonilor, cu flăcările minunilor tale și cu osârdie ai venit în ajutorul credincioșilor. În suferințe grele, le-ai stins durerea și de mulțime mare de boli i-ai vindecat. Pentru aceea, cu evlavie rostesc unele ca acestea:

Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;

Bucură-te, spaima demonilor;

Bucură-te, că pe cei chinuiți de friguri i-ai vindecat;

Bucură-te, că pe slăbănogi i-ai îndreptat;

Bucură-te, cel ce cu apă ai umplut fântâna secată;

Bucură-te, că ai binecuvântat Eghina, prin rugăciune neîncetată;

Bucură-te, că prin tine, mila lui Dumnezeu se arată;

Bucură-te, cel ce seceta ai oprit și ai dat ploaie bogată;

Bucură-te, izvorul harului nesecat;

Bucură-te, stea care pe toți i-ai luminat;

Bucură-te, cel ce al mănăstirii iscusit duhovnic te-ai arătat;

Bucură-te, că de la monahii imne de laudă auzi neîncetat;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

 

Condac 12:

Harul Mângâietorului cu bogăție se re­varsă prin sfintele tale Moaște și, asemenea unui izvor nesecat, adapă su­fletele chinuite și vindecă bolile trupești ale celor ce cântă ne­în­cetat către Domnul: Aliluia!

 

Icos 12:

Cântând împreună cu cetele cele îngerești imnul Treimii Celei Întreit Sfinte, privește dintru înălțime și spre noi, păcătoșii, și cu milostivirea ta cea mare, nu înceta să ne ajuți pe cei ce cu credință cântăm către tine unele ca acestea:

Bucură-te, fiu al Silivriei;

Bucură-te, slava Bisericii;

Bucură-te, mândria Eghinei;

Bucură-te, păzitorul Eladei;

Bucură-te, chip și model de cucernic ierarh;

Bucură-te, pavăză și scăpare pentru orice monah;

Bucură-te, luceafărul cel nou al Bisericii;

Bucură-te, darul prin care se întăresc cei cucernici;

Bucură-te, cel prin care patimile se curățesc;

Bucură-te, că oamenii prin tine pe Dumnezeu Îl slăvesc;

Bucură-te, apărător neobosit al credincioșilor;

Bucură-te, grabnic mijlocitor către Creator;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

 

Condac 13:

O, preabunule părinte, luminător al ortodocșilor, ierarhule al lui Hristos, Sfinte Nectarie! Stând în fața Tronului lui Dum­nezeu, roagă-te neîncetat, pentru iertarea păcatelor noastre și pentru întoarcerea noastră spre înfierea harului. Căci neîncetat către Mântuitorul cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori).

 

 

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Om purtător al bucuriilor celor cerești…

 

 

Icos 1:

Om purtător al bucuriilor celor cerești, te-ai arătat în lume Nectarie, arhiereule al lui Hristos, în viață neprihănită petrecând, drept, cuvios și de Dumnezeu insuflat, întru toate dăruit; pentru aceasta și de la noi auzi unele ca acestea:

Bucură-te, cel prin care se înalță cei credincioși;

Bucură-te, cel prin care sunt risipiți cei dușmănoși;

Bucură-te, vas aurit al înțelepciunii;

Bucură-te, cel prin care se învinge răutatea lumii;

Bucură-te, locaș al sfințeniei și al lucrării cerești;

Bucură-te, carte dumnezeiască a noii cetăți îngerești;

Bucură-te, cel care cu adevărat Sfânt te-ai arătat;

Bucură-te, cel care de cele materiale te-ai lepădat;

Bucură-te, a credinței răsplată strălucitoare;

Bucură-te, mijlocitor cucernic al harului;

Bucură-te, cel prin care Biserica se slăvește;

Bucură-te, cel prin care insula Eghina se veselește;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

 

Condac 1:

Veniți, ucenicilor ai lui Hristos, care însetați după împărăția cea cerească, să îi aducem laude iubitorului nostru ocro­titor, Sfântul Ierarh Nectarie. Și, mulțumindu-i pentru nemăsurata sa dragoste față de noi, să-i cântăm într-un glas: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

 

Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina

 

O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primește această puțină rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scăpând și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinți ne rugăm ție: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre și nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința?

Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și pe noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm să ne vii în ajutor. Știm, o, alesule ierarh, de mulțimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor fără-de-arginți arătându-te. Nu cunoaștem nici sufe­rință și nici durere pe care să nu le poți alina.

Nu cunoaștem nici o boală căreia tu să nu îi poți aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pe mulți bolnavi i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare, și să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor.

Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri.

Către Acela roagă-te, ca să fim și noi ajutați și miluiți cu rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăviți, ca să binecuvântăm pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!…

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin!…

(Cf. http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-ierarh-nectarie-de-la-eghina – 07.11.2016).

 

Tropar: Pe vlăstarul Silivriei și al Eghinei ocrotitor, ce s-a arătat în anii de pe urmă virtuții prieten adevărat, pe Nectarie să-l cinstim credincioșii, al lui Hristos dumnezeiesc slujitor, că izvorăște vindecări de tot felul celor ce cu evlavie strigă: slavă lui Hristos, Celui ce te-a slăvit pe tine, slavă Celui ce te-a făcut minunat, slavă Celuia ce lucrează prin tine tămăduiri tuturor!…

 

Material documentar realizat de Dr. Stelian Gomboş

 

https://steliangombos.wordpress.com/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s