Viaţa, petrecerea, nevoinţele, minunile, sfârşitul pământesc şi Acatistul Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii – 23 Noiembrie

Viaţa, petrecerea, nevoinţele, minunile, sfârşitul pământesc şi Acatistul Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii – 23 Noiembrie…

 Viaţa, petrecerea, nevoinţele şi sfârşitul său pământesc

 

În ţinuturile oltene, numeroşi sihaştri au căutat liniştea rugăciunii atraşi de locurile muntoase şi sălbatice de la poalele Munţilor Carpaţi.

De la Mănăstirea Tismana, până la Mănăstirea Turnu, de pe Valea Oltului, iubitorii de asceză au săpat bisericuţe în stâncă, au practicat rugăciunea inimii împletită cu cele mai aspre nevoinţe, pentru a-şi găsi desăvârşirea.

Departe de lume, ei au dobândit mântuirea prin faptele lor sfinte, prin credinţa lor jertfelnică şi mai ales prin viaţa lor aleasă.

Sfântul Cuvios Antonie de la Schitul Iezer din judeţul Vâlcea este unul din marii părinţi cu viaţă aleasă, care s-a nevoit pe meleagurile oltene la poalele Munţilor Căpăţânii, pe malul stâng al pârâului Cheia. S-a născut, consideră o parte a istoricilor, în deceniul al treilea al secolului al XVII-lea, într-unul din satele vâlcene de la poalele munţilor Carpaţi, într-o familie de negustori aromâni, originari din nordul Greciei, din Ianina, stabiliţi în Ţara Românească la Râmnicu Vâlcea.

În „Istoricul Eparhiei Râmnicului Noul Severin“, scris de Episcopul Athanasie Mironescu în anul 1906, este prezentată şi viaţa Sfântului Antonie aşa cum s-a păstrat din timpul ucenicului său Nicolae din Teiuş.

Conform relatărilor sale, Sfântul Antonie ar fi venit în Ţara Românească la vârsta de 20 de ani, în timpul Domnitorului Matei Basarab.

Sfântul Antonie a trăit în timpul domnitorilor Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, într-o perioadă înfloritoare a monahismului românesc. S-a ocupat cu negoţul până la vârsta de 62 de ani, timp în care a fost căsătorit şi a avut un copil cu numele Mihail, care a fost preot la Catedrala din Râmnicu Vâlcea.

Deşi a rămas văduv de tânăr, Sfântul Antonie a intrat în obştea de la Iezeru în jurul anului 1690, la vârsta de 62 de ani.

Dorind să ducă o viaţă ascetică, cu post şi priveghere după modelul monahilor atoniţi, Sfântul Antonie a cerut binecuvântarea Episcopului Ilarion al Râmnicului (1693-1705) pentru a merge la Sfântul Munte Athos.

Văzând râvna pentru cele sfinte a Monahului Antonie şi cunoscându-i viaţa sa îmbunătăţită, Episcopul Ilarion l-a convins să renunţe la acest gând şi să rămână pe meleagurile vâlcene spre folosul multor fraţi de la Iezer. A cunoscut nevoinţele sihaştrilor de prin părţile locului, sporind în rugăciune şi smerenie.

Dorind să trăiască departe de lume, Sfântul Antonie a urcat în munte, la câţiva kilometri de schit şi s-a adăpostit într-o peşteră unde s-a ostenit peste două decenii şi jumătate.

Pentru că nu avea unde se ruga, Sfântul Antonie a început să sape singur în stâncă un lăcaş de închinare numai cu dalta şi ciocanul.

După trei ani de muncă şi rugăciune, bisericuţa a fost gata, înzestrată cu cele necesare sfintelor slujbe, catapeteasmă şi icoane, fiind sfinţită de episcopul Ilarion la rugămintea Sfântului Antonie.

În această bisericuţă, la sărbători mari şi în posturi, venea din când în când câte un ieromonah de la schit şi săvârşea Sfânta Liturghie.

De multe ori cobora la schit pentru a primi Sfânta Împărtăşanie şi pentru a asculta Sfânta Liturghie.

După ce lua masa împreună cu fraţii din mănăstire, el dădea sfaturi folositoare de suflet ucenicilor săi şi celor care veneau la chilia sa ca să găsească liniştea sufletească.

Retras în peşteră, trăind după rânduiala atonită, Sfântul Antonie a început să urce pe scara virtuţilor, devenind un reper spiritual pentru monahii olteni şi transilvăneni.

Vestea despre sfinţenia vieţii sale s-a răspândit repede, mulţi creştini venind să găsească hrană spirituală în bisericuţa din munte. S-au apropiat de Sfântul Antonie mulţi ucenici care doreau să trăiască după rânduiala sa, unul dintre aceştia fiind Ieromonahul Nicolae din Teiuş, cel care a scris viaţa cuviosului şi este trecut în pisania de pe biserica schitului.

Pelerinii care doreau să primească ajutor de la Sfântul Antonie urcau până la bisericuţa din stâncă. Erau impresionaţi de viaţa simplă, de nevoinţele la care se supunea, de multe ori găsindu-l tăind copaci, stivuind bolovani sau plivind grădina pe care o avea în poiană. Ziua muncea, iar noaptea o petrecea în privegheri neîntrerupte şi rugăciuni fierbinţi, însoţite de lacrimi izvorâte din inimă.

Rămas la Schitul Iezer, metoc al Episcopiei Râmnicului, Sfântul Antonie a reuşit să ridice lăcaşul de cult din starea jalnică în care se afla. La cererea Episcopului Ilarion, Sfântul Antonie a refăcut biserica şi chiliile schitului Iezer prin anii 1700 – 1705, folosind toţi banii pe care îi câştigase din timpul când fusese negustor.

Truda Sfântului Antonie este consemnată de pisania de pe peretele bisericii în care se arată: „Această Sfântă Biserică unde se prăznuieşte Vovidenia făcutu-o dintru întâiu răposatul Mircea Voievod cu Doamna Chiajna la anul 1553 şi prin trecerea vremurilor din necăutare s-au surpat, iar mai pe urmă s-a făcut de iubitorul de Dumnezeu, Chir Ilarion Episcop, ajutând şi Antonie schimonahul, iar acum, în zilele lui Damaschin, Episcop al Râmnicului, s-au zugrăvit şi s-au înfrumuseţat de smeritul între Ieromonahi Chir Nicolae, Sân Nicoli ot Teiuş meseta Mart din 9 leat 7222 (1714)“.

Viaţa aspră, postul, ostenelile sihăstreşti şi rugăciunea continuă au lucrat minunat asupra Sfântului Antonie. Pentru a nu cădea în ispite, Sfântul Antonie purta un brâu din lanţuri de fier. Hrana sa era puţină, căci „numai după ceasul al nouălea consuma pâine şi apă“. Nu a băut vin sau alte băuturi care i-ar fi tulburat rugăciunea.

Viaţa sa de sihăstrie s-a asemănat cu cea a Sfântului Antonie cel Mare, din pustiul Egiptului, şi cu cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, căci nu dormea niciodată pe pat, ci rezemat puţin, ca un ostaş al lui Iisus Hristos în război permanent cu duşmanii cei nevăzuţi.

Rugăciunea sa fierbinte era însoţită întotdeauna cu lacrimi de pocăinţă.

Pentru multele sale osteneli, cuviosul a primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii şi al vindecării. Celor care veneau la peştera sa şi cereau cuvânt de folos şi rugăciune îndată li se împlinea cererea.

Cuviosul avea şi câţiva ucenici de la schit, care îl cercetau în zile de sărbători şi îi aduceau cele de care avea nevoie.

Însă nu numai în acest schit avea ucenici, ci începuse să aibă ucenici şi în alte schituri şi mănăstiri, şi chiar şi prin oraşe şi sate, numele lui ajungând vestit până şi dincolo de Carpaţi, în Transilvania.

Cunoscându-şi sfârşitul, Sfântul Antonie a dat ucenicului său Nicolae ultimele poveţe înainte de marea trecere către Domnul Iisus Hristos.

A fost dorinţa sfântului ca trupul său să nu fie îngropat în mănăstire, aşa cum ar fi vrut arhiereul şi părinţii de la Iezer, ci să rămână lângă chilia în care a vieţuit, în dreapta intrării.

Şi-a pregătit singur groapa săpată la intrarea în bisericuţa ce i-a fost altar de rugăciune, nevoind să se despartă de locul în care a vieţuit 28 de ani.

Astfel, pe 23 noiembrie 1719 (după unele păreri 1714, după altele 1720), Sfântul Antonie a trecut la cele veşnice, fiind plâns de toată obştea Schitului Iezer.

Cinstirea Sfântului Antonie a continuat şi după moartea sa, căci mulţi credincioşi veneau la mormântul său pentru a se ruga şi pentru a aprinde lumânări.

Sfântul s-a arătat de mai multe ori în vis ucenicilor săi, având pe piept o cruce strălucitoare şi stând în biserică, îndemnându-i să nu fie trişti pentru trecerea sa, ci să se bucure pentru că se afla la odihna veşnică. (Cf. Nicuşor Viorel Popescu – http://ziarullumina.ro/sfantul-antonie-de-la-schitul-iezer-valcea-89880.html – 23.03.2014/22.11.2016).

 

 

 

Troparul şi Acatistul Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul – Vâlcea

 

Purtătorule de dumnezeiescul dor al rugăciunii neîncetate, Sfinte Părinte Noule Antonie, povăţuitorule al călugărilor, ajutătorule al celor din nevoi şi făcătorule de minuni, locuitorul raiului celui de sus, dar nedespărţit de cei de jos, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.

 

Condacul 1

Râvnitor al iubirii de Dumnezeu şi învăpăiat de dumnezeiescul dor, te-ai arătat un Nou Antonie cu nevoinţele şi luptele duhovniceşti. Împodobitor al chipului monahicesc, te-ai făcut părinte al multora şi grabnic ajutător, pentru care şi noi cu cinstire îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Icosul 1

Ales de Dumnezeu pentru virtuţile părinţilor tăi, ai urmat calea cea încredinţată, înmulţind talantul ca un vrednic iubitor de cele sfinte, lucrând ziua şi noaptea în via lui Hristos, pentru care ai primit plata ostenelilor tale:

Bucură-te, urmaşul virtuţilor părinteşti;

Bucură-te, ales bineplăcut al lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel împodobit cu darurile cereşti;

Bucură-te, cel ce ţi-ai sfinţit firea cu acestea;

Bucură-te, pământ bun al semănăturii duhovniceşti;

Bucură-te, mărgăritar dezgropat din ţarină;

Bucură-te, că ai crescut pom cu multe roade;

Bucură-te, că şi noi ne hrănim din acestea;

Bucură-te, îţi cântăm şi noi, fiii duhovniceşti;

Bucură-te, ajutătorule în toate nevoile;

Bucură-te, biruitorule al ispitelor sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

 

Condacul al 2-lea

Ca şi Marele Antonie, ai fost din tinereţe plin de dor dumnezeiesc, cu alergare neobosită spre cele cereşti, cu râvnă şi lepădare de toate cele nefolositoare, cântând neîncetat: Aliluia!

 

Icosul al 2-lea

De la început ai pus înainte cele sufleteşti şi apoi cele trupeşti, câştigând vederea cea mai presus de fire, prin lumina harului ce ai primit-o ca dar de la Dumnezeu:

Bucură-te, următorule Marelui Antonie;

Bucură-te, asemenea lui, râvnitorule;

Bucură-te, că în chip propriu te-ai înduhovnicit;

Bucură-te, că, în pământ nou, roadă nouă ai crescut;

Bucură-te, că în fire proprie harul l-ai primit;

Bucură-te, vas ales al apei duhovniceşti;

Bucură-te, fiu vrednic al neamului tău;

Bucură-te, moştenitor de cinste al darurilor sfinte;

Bucură-te, lucrător harnic al celor încredinţate;

Bucură-te, purtător cu nădejde al Crucii lui Hristos;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Condacul al 3-lea

Dorinţa ta să mergi la Sfântul Munte Athos a fost oprită, ca să faci din Sihăstria ta un Nou Munte Athos, împodobit cu aceleaşi nevoinţe duhovniceşti şi cântări fără oprire de: Aliluia!

 

Icosul al 3-lea

În peştera ta săpată în stâncă, Paraclis Sfânt ai făcut, unde ziua şi noaptea te rugai pentru propriul suflet şi pentru toţi, prin Jertfa Liturghiei lui Hristos:

Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu;

Bucură-te, căutătorule de cele sfinte;

Bucură-te, râvnitorule al Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, doritorule al împărtăşirii Liturghiei;

Bucură-te, închinătorule al jertfei Crucii lui Hristos;

Bucură-te că din propria inimă paraclis ţi-ai făcut;

Bucură-te, că altar în inimă ţi-ai clădit;

Bucură-te, că potir viu lui Hristos te-ai arătat;

Bucură-te, că prescură vie Lui te-ai dăruit;

Bucură-te, căci chip al Liturghiei te-ai prefăcut;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Condacul al 4-lea

Om cu firea erai, dar te-ai făcut asemenea îngerilor, că te-ai ridicat de la cele pământeşti la cele cereşti, cu rugăciunea şi cântarea de: Aliluia!

 

Icosul al 4-lea

Multe piedici ţi s-au pus în cale, dar peste toate ai trecut, cu însetare nepotolită de cele dumnezeieşti, prin care şi noi ne întărim, lăudându-te:

Bucură-te, alergătorule după cele cereşti;

Bucură-te, însetatule după cele dumnezeieşti;

Bucură-te, cel care ai descoperit înşelăciunea;

Bucură-te, cel care ai călcat peste ea;

Bucură-te, care pe satana ai ruşinat;

Bucură-te, că mintea ţi-ai smerit;

Bucură-te, că minte de har ai dobândit;

Bucură-te, că inima de carne în inimă de Duh ai prefăcut;

Bucură-te, că sângele cel trupesc în cel duhovnicesc l-ai schimbat;

Bucură-te, că om suprafiresc te-ai făcut;

Bucură-te, că ochii de suflet ţi-ai deschis;

Bucură-te, că vederea de Duh ai primit;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Condacul al 5-lea

Puterea cea de sus te-a întărit, să urci fără oprire la cele înalte, deşi om neputincios erai, neclintit stând ziua şi noaptea în cântarea de: Aliluia!

 

Icosul al 5-lea

Cu cât te nevoiai mai mult, cu atât duhurile rele te ispiteau cu tot felul de momeli, dar prin credinţă şi nădejde, pe toate le-ai învins:

Bucură-te, fiu al dumnezeieştii Împăraţii;

Bucură-te, lăcaş al Sfântului Duh;

Bucură-te, făclie a luminii de Har;

Bucură-te, privire pătrunzătoare până înlăuntru;

Bucură-te, văzător al celor nevăzute;

Bucură-te, floare de piatră duhovnicească;

Bucură-te, izvor din stâncă;

Bucură-te, Biserică vie a lui Hristos;

Bucură-te, linişte de cântare lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel îmbogăţit cu sufletul;

Bucură-te, lumină în întunericul de jos;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Condacul al 6-lea

Nevoindu-te cu toate ostenelile pustniceşti şi mai ales cu slujirea Sfintei Liturghii, ai primit cu adevărat împărtăşirea lui Hristos, cântând: Aliluia!

 

Icosul al 6-lea

Nu ai plecat la pustie ca să fugi de oameni, ci ca să te apropii şi mai mult de Dumnezeu, ca să fii şi mai de ajutor celor necăjiţi:

Bucură-te, părinte înţelepţit de har;

Bucură-te, cuvios al celor sfinte;

Bucură-te, luptător neobosit cu cele potrivnice;

Bucură-te, slujitorule al Împărăţiei de Sus;

Bucură-te, credinciosul Evangheliei lui Hristos;

Bucură-te, stâlp de viaţă monahicească;

Bucură-te, icoană de trăire sihăstrească;

Bucură-te, povăţuitor iscusit al călugărilor;

Bucură-te, desluşitor al tainelor ascunse;

Bucură-te, descoperitorul vicleniilor ucigătoare;

Bucură-te, împăcarea învrăjbiţilor;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Condacul al 7-lea

Tot mai mult doreai cele duhovniceşti, făcând din paradisul peşterii unde sihăstreai un colţ de rai, cu neîncetată cântare de: Aliluia!

 

Icosul al 7-lea

În Rai era pomul vieţii, iar în sihăstria ta era Liturghia lui Hristos, noul pom al vieţii celei nemuritoare:

Bucură-te, om îngeresc;

Bucură-te, înger omenesc;

Bucură-te, tăinuitorule al darurilor de sus;

Bucură-te, cel ce ai câştigat viaţa de rai;

Bucură-te, slujitorule al dumnezeieştilor petreceri;

Bucură-te, că pe şarpele căderii l-ai ruşinat;

Bucură-te, că în picioare capul lui l-ai călcat;

Bucură-te, că prin mântuirea ta şi noi ne mântuim;

Bucură-te, că, urmându-te, darurile tale primim;

Bucură-te, cel ce te-ai unit cu Dumnezeu;

Bucură-te, că prin aceasta păcatul l-ai biruit;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Condacul al 8-lea

Ca un Luceafăr al dragostei de Dumnezeu, ai strălucit prin desele privegheri de toată noaptea, alungând întunericul înşelăciunii păcatului, câştigând iertarea Crucii lui Hristos, în cântarea de: Aliluia!

 

Icosul al 8-lea

Tu însuţi ţi-ai tămăduit bolile şi rănile, prin darul slujirii lui Dumnezeu, prin care şi noi primim tămăduiri ale suferinţelor noastre:

Bucură-te, podoaba cuvioşilor;

Bucură-te, prin care şi noi câştigăm nădejdea mântuirii;

Bucură-te, mângâietorul bolnavilor;

Bucură-te, vindecătorule al suferinţelor ascunse;

Bucură-te, îndreptătorule al celor greşiţi;

Bucură-te, cel care înmoi inimile celor învrăjbiţi;

Bucură-te, îmblânzitorul celor înrăiţi;

Bucură-te, alungarea farmecelor necurate;

Bucură-te, dezlegătorule al legăturilor vrăjitoreşti;

Bucură-te, ocrotitorul celor feciorelnici;

Bucură-te, scăparea de duhul desfrânării;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Condacul al 9-lea

Douăzeci şi opt de ani te-ai ostenit în sihăstrie, dorind mereu cele duhovniceşti, în cântarea de: Aliluia!

 

Icosul al 9-lea

Atât de mult cereai Domnului darul rugăciunii neîncetate, încât ziua şi noaptea te nevoiai să o câştigi:

Bucură-te, rugătorule fierbinte;

Bucură-te, purtătorule de rugăciune;

Bucură-te, că şi în somn te rugai;

Bucură-te, că darul ei l-ai primit;

Bucură-te, că mulţi la rugăciunea ta alergau;

Bucură-te, că toate rugăciunile tale se împlineau;

Bucură-te, că şi noi la rugăciunea ta nădăjduim;

Bucură-te, că din darul rugăciunii tale ne hrănim;

Bucură-te, că prin tine şi noi dar de rugăciune dobândim;

Bucură-te, Părinte, omul rugăciunii;

Bucură-te, Cuvioase, chipul rugăciunii neîncetate;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Condacul al 10-lea

Atât de mult doreai să dobândeşti rugăciunea neîncetată a inimii, rugând mereu pe Maica Domnului să ţi-o înlesnească, prin cântarea de: Aliluia!

 

Icosul al 10-lea

Şi într-o zi la Sfânta Liturghie, în timpul Axionului, însăşi Maica Domnului ţi se arată parcă aievea, cum îţi dă un potir să-l ţii la piept, din care ai simţit că iese o putere de rugăciune.

Bucură-te, că din potirul Liturghiei rugăciunea ai primit;

Bucură-te, că prin Maica Domnului potirul Domnului Iisus ţi s-a dăruit;

Bucură-te, că potirul inimii ţi s-a dezvăluit;

Bucură-te, că prin acesta rugăciunea neîncetată ai pornit;

Bucură-te, că de atunci izvor de rugăciune curge din inima ta;

Bucură-te, că de atunci ai devenit propovăduitorul acesteia;

Bucură-te, că pe toţi la rugăciune îi îndemni;

Bucură-te, povăţuitorule al tainei rugăciunii;

Bucură-te, descoperitorul rugăciunii din potirul Liturghiei;

Bucură-te, că, făcând inima potir, rugăciunea se primeşte;

Bucură-te, că prin Maica Domnului aceasta se dobândeşte;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Condacul al 11-lea

După mutarea ta din această lume, în smerenie ai vrut să rămâi, neuitând însă pe fiii tăi duhovniceşti, ce cântă: Aliluia!

 

Icosul al 11-lea

Şi noi avem mare nevoie de ajutorul tău, de aceea ne-ai dat totuşi sfintele tale moaşte, prin care cele de trebuinţă primim:

Bucură-te, părintele nostru duhovnicesc;

Bucură-te, iubire de părinte mult îndurătoare;

Bucură-te, prin care milă primim;

Bucură-te, grabnicule ajutător în nevoi;

Bucură-te, ocrotitorul nostru în primejdii;

Bucură-te, ascultătorul necazurilor noastre;

Bucură-te, alinătorul suferinţelor noastre;

Bucură-te, opritorul răutăţii viclene;

Bucură-te, potolirea şi umplerea duhurilor;

Bucură-te, liman de scăpare;

Bucură-te, degrabă împăcare a celor învrăjbiţi;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Condacul al 12-lea

Îţi mulţumim, Sfinte Părinte, că nu te-ai scârbit de neputinţele şi păcătoşenia noastră. Te rugăm, nu ne lepăda dintre fiii tăi duhovniceşti, că şi noi cântăm: Aliluia!

 

Icosul al 12-lea

Te rugăm, Sfinte Cuvioase Părinte Antonie, cel care ştii ispitele vieţii pământeşti, ajută-ne în tot ceasul de cumpănă şi de încercare.

Bucură-te, milă de cer pentru noi, pământenii;

Bucură-te, iertare coborâtă de Sus;

Bucură-te, prevedere şi scăpare din primejdii;

Bucură-te, întărire în ceas de ispită;

Bucură-te, care ne plăteşti din faptele tale datoriile noastre;

Bucură-te, milostiv nouă, celor nevrednici;

Bucură-te, îţi cântăm şi noi, cei săraci cu sufletul;

Bucură-te, te lăudăm şi noi, umiliţii;

Bucură-te, părinte bun şi iertător;

Bucură-te, cel care niciodată nu ne lepezi;

Bucură-te, dragoste care de nimic nu se împuţinează;

Bucură-te, dăruire care niciodată nu conteneşte;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Condacul al 13-lea

O, Sfinte, Noule Antonie, părintele nostru, cu rugăciunile tale neîncetate, şi pe noi ne ajută să putem duce Crucea noastră până la învierea sufletului, ca să fim şi noi fii Împărăţiei lui Hristos, unde să cântăm veşnic: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

 

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Ales de Dumnezeu pentru virtuţile părinţilor tăi, ai urmat calea cea încredinţată…, Condacul 1: Râvnitor al iubirii de Dumnezeu şi învăpăiat de dumnezeiescul dor…,

 

Icosul 1

Ales de Dumnezeu pentru virtuţile părinţilor tăi, ai urmat calea cea încredinţată, înmulţind talantul ca un vrednic iubitor de cele sfinte, lucrând ziua şi noaptea în via lui Hristos, pentru care ai primit plata ostenelilor tale:

Bucură-te, urmaşul virtuţilor părinteşti;

Bucură-te, ales bineplăcut al lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel împodobit cu darurile cereşti;

Bucură-te, cel ce ţi-ai sfinţit firea cu acestea;

Bucură-te, pământ bun al semănăturii duhovniceşti;

Bucură-te, mărgăritar dezgropat din ţarină;

Bucură-te, că ai crescut pom cu multe roade;

Bucură-te, că şi noi ne hrănim din acestea;

Bucură-te, îţi cântăm şi noi, fiii duhovniceşti;

Bucură-te, ajutătorule în toate nevoile;

Bucură-te, biruitorule al ispitelor sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Condacul 1

Râvnitor al iubirii de Dumnezeu şi învăpăiat de dumnezeiescul dor, te-ai arătat un Nou Antonie cu nevoinţele şi luptele duhovniceşti. Împodobitor al chipului monahicesc, te-ai făcut părinte al multora şi grabnic ajutător, pentru care şi noi cu cinstire îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

 

Rugăciune către Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcea

Îţi mulţumim, Doamne Iisuse Hristoase, că ne-ai dăruit pe părintele nostru Antonie de la Iezerul, ca să ne fie ajutător şi mijlocitor în nevoinţele noastre. Dacă nu am avea pe sfinţii tăi rugători, ce ne-am face noi? Sfinte Părinte Antonie, toată viaţa ai închinat-o iubirii de Dumnezeu. Coboară o picătură de iubire şi pentru noi. Suntem răi şi cu păcate de moarte, dar nu deznădăjduim de mântuirea noastră, alergând şi la sprijinul tău. Roagă-te, Sfinte Părinte Noule Antonie şi pentru noi, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, Mijlocitoarea lumii către Hristos. Amin. (Cf. http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-cuvios-antonie-de-la-iezerul-valcea – 22.11.2016).

 

 

Material documentar, întocmit şi redactat de către

 Dr. Stelian Gomboş

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s