Echilibrul…
Mare lucru este sa dispui și sa cultivi, ca om, aceasta frumoasa calitate și binecuvântată virtute a echilibrului!…
Sa fii un om așezat, calculat, cumpătat, moderat și măsurat în toate!…
Sa știi când trebuie sa vorbești și când trebuie sa taci, unde sa (re)acționezi și unde sa astepti, cum sa te implici și, cum sa te explici, când sa fii rezervat, prudent și precaut și când sa fii prezent, concret și eficient și, multe altele!…
Altfel spus, omul echilibrat este cel care aplica masura în toate, cel care duce lucrul început, la bun sfârșit, pana la capat, cel care are răbdare, cel care nu vorbește neîntrebat, nu acționează doar sa se afle în treaba, adică, nesolicitat și, asa mai departe!…
Cu alte cuvinte, omul echilibrat este cel care, în viata, știe și când sa apese pe accelerație dar și când sa pună frână, stop sau, pauza!…
Asadar, virtutea echilibrului – care este o adevărată arta pentru cel ce o împlinește și înmulțește, este pentru o asemenea persoana, modul sau de viata, felul sau de a trai, viețui și, conviețui, iar un om ca acesta este cel care raspandeste in jurul sau, multa luciditate, pace, liniste, așezare, discernământ și dreapta socoteala, onesta chibzuinta și eleganta purtare precum și nobila raportare și, brilianta comportare!…
Intr-o lume ca aceasta, plina de zgomot, stres, gălăgie și agitatie, nervi și iritare, un om echilibrat este precum o lumina în mijlocul nopții, o licărire în străfundul întunericului!…
Eu, unul, întotdeauna am stimat, apreciat și admirat omul echilibrat, așezat, bine ancorat și corect articulat în principii de viata, sanatoase, veritabile, autentice și perene, in rânduieli nobile, netrecătoare și, neperisabile, valoroase, adevarate și eterne!…
In concluzie, lângă un om echilibrat îți este mai mare dragul sa fii și sa stai pe când, lângă unul veșnic zbuciumat, aflat în continua deraiere, deviere și, derapaj, exagerat și abuziv, irascibil și permanent rebel ori pus pe harta, îți vine să tot pleci, de-a dreptul sa, tot fugi!..
In încheiere voi mai remarca ori sublinia faptul ca, pentru a fi, pentru a deveni o persoana echilibrata și, pilduitoare, în acest sens, trebuie sa vezi, sa știi ce duhuri te cercetează ori te (în)locuiesc, adică sa știi, foarte precis, cui te închini dacă, te închini!…
Ma veți întreba, poate, care ar fi câteva din „simptomele” omului echilibrat?!…
Pai, toate cele enunțate, enumerate mai sus și, încă, multe altele, cum ar fi, de exemplu:- sa te rogi Domnului- sa te dedici omului- sa te înclini pomului adica: sa iubești, sa prețuiești, sa daruiesti și, sa împlinești!…
Iar eu, personal, aici și acum, ma înclin în fata omului care, îl are pe Dumnezeu de Tata, Biserica de Mama și, semenul, aproapele lui de frate!…
Si, încă ceva: omul echilibrat tace și face, tace când face și, mai mult decât atât, tace și, după ce face!…
Stelian Gombos
stelianombos.wordpress.com
Stelian Gomboș 