Eseu…
Creștinul astăzi…
Lumea în care trăim este una plină de frământări, aflată sub povara bombardamentului informaţional şi a crizelor de tot felul, care vin într-o veritabilă avalanşă peste oamenii zilelor noastre.
În acest context, creştinul de astăzi are extrem de multe provocări, care-i asediază viaţa lui creştină.
De aceea, păstrarea identităţii creştine pentru credinciosul acestor timpuri tulburi este esenţială în faţa nivelărilor ideologice la care este supusă lumea noastră.
Identitatea noastră creştină constă în mărturisirea şi trăirea Evangheliei Domnului Iisus Hristos. Având această conştiinţă, nu trebuie să facem compromisuri când este vorba de credinţa noastră. Mai ales că Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune foarte clar: „Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri” (Marcu 8, 38).
Având înainte aceste cuvinte ale Domnului, în mod sigur creştinul de azi trebuie să fie extrem de atent la capcanele seculariste ale contemporaneităţii în căutare de progres, chiar cu preţul sacrificiului moral, care la scara istoriei nu duce decât la regres şi distrugere a civilizaţiei şi întoarcere la barbarie.
Creştinismul în urmă cu două milenii a transformat lumea, oferind societăţii umane un model axiologic ce dăinuie până astăzi. Din nefericire, la începutul celui de al treilea mileniu după naşterea lui Iisus Hristos se încearcă o schimbare a acestui model axiologic printr-o modelare a lumii după concepte tributare unei gândiri neomarxiste, prin care se doreşte schimbarea lumii aşa cum o cunoaştem noi.
Creştinii din estul Europei au trăit experienţa comunismului născut din ideologia marxistă şi au trăit groaznice persecuţii, prin care s-a încercat distrugerea credinţei lor. Efectul a fost unul invers decât au dorit ideologii comunismului, şi anume, o rezistenţă prin credinţă la aşa-zisa lume nouă, pe care doreau să o edifice promotorii marxismului.
Având acest exemplu contemporan de combatere prin credinţă a falselor valori marxiste, creştinul de azi este dator să aprofundeze învăţătura ortodoxă a Bisericii lui Iisus Hristos şi să arate lumii adevăratele valori prin viaţa şi mărturisirea lor creştină.
Atâta vreme cât viaţa noastră este ghidată de valorile aduse lumii de Evanghelia lui Domnului nostru Iisus Hristos, nu ne vom pierde identitatea creştină.
Pentru aceasta trebuie să ne ferim de compromisuri de orice tip cu noile tendinţe ateizante propuse de spectrul gândirii neomarxiste.
Creştinul de azi, ca şi cel de acum 2.000 de ani, este chemat să-I urmeze lui Hristos Care este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6).
Mergând pe drumul credinţei vom fi sub ocrotirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi nimic şi nimeni nu ne va putea abate de la calea cea dreaptă care ne duce la mântuire, pentru că El este cu noi „în toate zilele până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20).
În loc de epilog…
Din seria „Invitatie la dezbatere”
A fi credincios si mărturisitor astăzi…
Da, a fi credincios, dreptcredincios crestin inseamna, in primul rand, intre multe altele, sa fie botezat in numele Preasfintei Treimi!…
Întotdeauna a fost nevoie de credinciosi vrednici, de propovaduitori veritabili si de mărturisitori autentici!…
Si astăzi este imperios necesar acest lucru căci „secerișul este mult iar seceratorii sunt putini”…
Da, mărturisitorul contemporan care, la scara mare, trebuie sa fie orice dreptcredincios creștin, orice om botezat în numele Preasfintei Treimi, iar la scara (mai) redusa orice slujitor consacrat al Bisericii, al Sfantului Altar, trebuie sa aibă, vorba, cuvântul și, mai ales, fapta, la el, oriunde și oricând, în tot locul și în tot ceasul!…
Cuvântul (drept)credinciosului, al mărturisitorului crestin trebuie sa fie, totdeauna „dres cu sare”, sa fie, da – da și nu – nu, nimic mai mult, nimic altceva!…
Altfel spus, (drept)credinciosul crestin, propovaduitorul contemporan trebuie ca, în duh, sincer, serios, asumat și responsabil, sa fie conștient de faptul ca expunerea, lucrarea, opinia, contribuția ori intervenția sa, misionara și apologetica, este sortita ori destinata pentru a ajuta sau nu, a aranja sau deranja, acomoda sau incomoda, a aduna sau, chiar, a risipi, cel puțin, pe moment sau, la prima strigare ca, adică, sigur, dezideratul, planul ori proiectul sau misionar, poate conține și niște riscuri, puține, multe, majore ori ba, însa, el, mărturisitorul, trebuie să-și continue, sa realizeze, sa împlinească și sa desăvârșească demersul sau apologetic, profetic și misionar, dincolo, deci, de orice obstacole, piedici ori ispite care-i vor veni în cale!…
Cu alte cuvinte, da, dincolo de toata secularizarea, dezorientarea, amestecul și confuzia cu care ne confruntam, suntem chemati la a da pilda cea bună, la a oferi marturia cea curata, adevărată, vrednica, vesnica și dreapta căci, altminteri, cine, dintre noi, se va rușina de Hristos și de Evanghelia Sa, va fi, rându-i rușinat, cu alte cuvinte, la rându-i si Domnul se va rușina de el inantea Tatălui Sau din Ceruri!…
Asadar, dincolo de orice risc, cenzurare, condiționare sau constrângere, lucizi, raționali, cerebrali, documentati, fundamentati și argumentați fiind, trebuie sa scoatem lumina de sub obric, sa ne punem talanții în mișcare și în lucrare, sa-i activam, sa-i înmulțim și să-i cultivam și, astfel, sa mărturisim, cu timp si fara timp, pe Hristos Domnul, în orice context sau împrejurare, desigur, după buna si sfânta randuiala a Bisericii, in duh de ascultare, consultare, sfătuire și binecuvântare!…
Asadar, dispunând de toate acestea și multe alte virtuti și calități, inerente și indispensabile unui credincios sanatos si mărturisitor zdravan, în și din vremurile noastre, atât de pestrițe și de tulburi, pentru atingerea, corecta, maxima și deplina a scopului specific mărturisirii, el, credinciosul, apologetul de astăzi, mai trebuie sa aibă și sa cultive încă o calitate: strategia, altfel demersul sau, altminteri bine intenționat, poate fi sortit eșecului și, prin urmare, ar fi mare păcat de un asemenea rezultat și insucces!…
Insa, plini de curaj, caci, da este nevoie de un curaj al mărturisirii, al unei mărturisiri asumate și responsabile, noi, (drept)credinciosii crestini si mărturisitorii din acest veac, ne punem toată încrederea și nadejdea în Dumnezeu care, „toate le poate celui ce crede în El” și, care, ne-a asigurat ca „tot ce este cu neputința la oameni este cu putință la Dumnezeu”!…
Si, cel puțin, în viziunea și opinia mea, ii mai trebuie ceva (drept)credinciosului crestin, marturisitorului contemporan: sa fie sincer, ne ipocrit și nefatarnic și sa facă totul (doar) spre slava lui Dumnezeu nu spre slava noastra, cea lumeasca și omeneasca căci, altminteri, „zadarnica este credinta noastra, zadarnica și (toată) propovăduirea noastra”, cu alte cuvinte, sa nu fim tentați a sluji la doi domni căci asa ceva este, realmente, imposibil, adică, orice mărturisitor trebuie sa ia aminte carui-i domn i se închina și pe care anume îl slujește sau cinstește, spre a nu ajunge ori a nu se afla în amarnica înșelare ori cumplita amăgire cate va duce, absolut sigur, la o dureroasa dezamăgire!…
Drept, urmare, daca vom propvadui ori mărturisi împreună cu Domnul și (numai) pentru Domnul, atunci, ai Domnului vom fi și, vom rămâne, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!…
@Stelian Gomboş
Stelian Gomboș 