Din seria „Patrologia in actualitate si in dezbatere”
Vocatia si sfintenia…
Vocatia…
Chemarea launtrica a omului spre implinirea unui anumit lucru se numeste vocatie!…
Mare lucru este sa stii raspunde acestei invitatii interioare si, practic, sa realizezi care este vocatia/chemarea ta!…
Acestei poftiri este foarte bine daca reusim sa-i dam curs si crezare, adica, atentia cuvenita si potrivita!…
Este extraordinar cand omul achezeaza vocatiei sale si, mai ales, o implineste, o inmulteste si o cultiva pe ea!…
Asa, bunaoara, avem de-a face cu vocatia spre o anumita activitate profesionala ori spre una intelectuala, culturala, morala sau spirituala!…
Dincolo de toate acestea si multe altele, noi, crestinii, suntem poftiti sa raspundem, concret si punctual, vocatiei de crestini, asa dupa cum au raspuns Apostolii chemarii Domnului, devenind, astfel, Ucenicii Lui, caci El, din simpli pescari i-a transormat/convertit in pescari de oameni!…
Ideal ar fi ca (si) noi sa (re)actionam potrivit vocatiei/chemarii noastre, fie ca ne referim la zona profesionala si publica fie la cea personala si privata/particulara a vietii noastre!…
Altminteri, ignorarea sau tratarea cu superficialitate a propriei noastre vocatii (ne) poate duce spre rateuri, esecuri, greseli si, chiar, sentimentul inutilitatii, care este unul, fatal, foarte apasator si, deci, negativ!…
Atunci cand nu (ne) (re)cunoastem chemarea/vocatia este important ca, in genunchi, la rugaciune fiind, sa cerem ajutorul lui Dumnezeu fiindca stim ca, de fapt, nu noi il cautam si il gasim pe El ci, invers, El a facut si face acest lucru!…
Sfintenia…
Intr-o vreme si o lume a desacralizarii si secularizarii a vorbi despre sfant si sfintenie este o adevarata provocare!…
Da, greu si anevoios lucru este a mai crede, astazi, in sfant si in sfintenie!…
Si, totusi, exista sfinti si sfintenie si ei vor fi pana la sfarsitul veacurilor, fiind o roada a Duhului Sfant, un apanaj al Dumnezeirii si un atuu al omului imbisericit, ce are drept scop, sublim si primordial in viata aceasta, dobandirea celei viitoare si vesnice, plina de sfintenie si de lumina necreata, neinserata si neapusa a Sfintei Treimi!…
Omul care nu mai crede in sfinti si in sfintenie este insul fara norma spirituala, fara noima duhovniceasca, fara reper sacramental, fara Dumnezeu, fara El – Hristos, fara Biserica, adica fara nimic!…
Noi, crestinii si fiii, loiali si credinciosi ai Bisericii, trebuie sa ne raportam la Sinaxarul Ei ca la norma de conduita a noastra, acolo gasind, fiecare dintre noi, modelul, exemplul si pilda, demna de urmat si de cultivat!…
Sfintenia respira in viata Bisericii, in toata Scriptura si Evanghelia Ei, in toate Mineele si Proloagele literaturii bisericesti – patristice!…
Important este ca noi, cei conectati, mundan, off si online, sa-i cercetam, sa-i (re)cunoastem, sa-i urmam, sa-i iubim, sa-i respectam!…
Altfel spus, Biserica fara sfinti si sfintenie ar fi nelucratoare, stearpa, fara roada, har si Adevar!…
Biserica este cetatea plina de sfinti si de sfintenie, de parinti duhovnicesti si oameni imbunatatiti, bunaoara, de sfintii dintre/de langa noi!…
@Stelian Gombos
Stelian Gomboș 